Cer trist

Pe chipul boltii, ca un gand se-abate
Un nor, greoaia umbra clatinand;
Ca sufletul bolnav ce-n pat se zbate
O tufa-si joaca bratele in vant.

Vazduhul glasul trist si surd si-ncearca
Pleoapa neagra uneori clipind,
Cum ochi clipesc, ce vor sa planga, parca,
Si de sub gene picuri ies, sclipind.

Prin pusta, ceata-si pune laicerul
Si reci fiori din smarc s-au ridicat...
Gandind la jalea lui, pana si cerul
Din mana parca soarele-a scapat.