Zadarnicie

Zadarnicie-i totul, imi dau seama !
O goana-i viata, neinduplecata,
Spre teluri pururi noi.
Si vlaga toata,
Cu orice pas pe drum ni se destrama.

Ajunsi la telul cel din urma, daca
La fel de sprinten ne mai e piciorul
Ca-ntaia oara cand ne luasem zborul
Am mai putea sa radem, ca-ntr-o joaca.

Dar o putere oarba, ceas cu ceas,
Ne poarta-n drum, mereu, ca pe-un urcior
Crapat, in care apa ce-a ramas
Prin fundul spart se scurge-ncetisor.
Gol, setea noastra n-o mai potoleste,
Si, ca biet ciob, in vreun gunoi sfarseste.